8.200 de arhitecți, designeri și iubitori ai spațiului construit primesc SECȚIUNE săptămânal — critică arhitecturală independentă, proiecte remarcabile, istoria formei și știința materialelor. Complet gratuit.
Când vorbim despre „blocurile comuniste" din România, facem de obicei un gest de dispreț și trecem mai departe. Este o reacție complicată — amestec de nostalgie refuzată, rușine socială și ignoranță arhitecturală autentică. Puțini știu că o parte din arhitecții care au proiectat aceste ansambluri se formaseră la Paris și Viena, că tipologiile de apartament urmau principii studiate serios în cadre profesionale internaționale.
Apartamentul de 2 camere standard, cu 48–52 de metri pătrați, era conceput pentru o familie de 3–4 persoane. Prin standarde din 1965. Inacceptabil după standarde din 2026 — și totuși: este exact dimensiunea apartamentului mediu din Tokyo (49,8 m²), al celui mediu din Hong Kong (45 m²), al celui din Paris intramuros (48 m²).
Diferența nu este suprafața. Este calitatea execuției, a materialelor, a spațiilor comune, a infrastructurii înconjurătoare. Un bloc din Tokyo de 48 m² are pereți care nu transmit sunete, izolație termică, lifturi funcționale, curte comună întreținută. Blocul românesc similar are cimentul dezolidat, termoizolație aplicată neglijent, lifturi blocate și spații comune abandonate.
Critica corectă nu este a tipologiei — ci a execuției, a lipsei de întreținere instituționale și a abandonului planificat prin privatizarea fără responsabilitate din 1990. Tipologia în sine merită reconsiderată.
Critica arhitecturală serioasă lipsește din peisajul mediatic românesc. Există știri despre inaugurări și premii, există promovare mascată a proiectelor de lux, există nostalgie pentru interbelicul mitic. Nu există analiză a spațiului construit ca fapt social, politic și cultural.
SECȚIUNE scrie despre arhitectură ca despre ceea ce este: un act de putere care modelează comportamentul uman, distribuie sau concentrează resursele, include sau exclude. Un bloc de locuințe sociale prost proiectat nu este o problemă estetică — este o condamnare pe 50 de ani a oamenilor care îl locuiesc. Arhitectura contează și merită discutată cu seriozitate.